Rareori apuc sa marturisesc chestii despre prietenii mei si asta e perfect! Imi imaginez de multe ori cum ar fi sa arunc un "te iubesc" la intamplare dar o fac foarte rar si destul de ambiguu. Am facut asta chiar saptamana trecuta si mi-am dat seama care din colegele mele de apartament mi-e prietena si care nu, care isi da seama de sinceritatea cuvintelor spontane, aruncate parca la plesneala, si care imi zice ca mananc keke:)). In fine, in casa mea am o prietena, o amica si o cunostinta de care incerc sa ma bucur cat mai mult si de la care invat cum sa nu ma cert.
Camera mea nu mi-e prietena, avand in vedere ca tocmai m-am mutat; de fapt o casa iti e prietena daca e o extensie a ta, o prelungire a piticeilor pe care ii ai tu in cap, nu un cub alb, hiperfunctional, in care nu ai loc sa te desfasori.
In afara casei e alta treaba, acolo e spatiul meu prietenos sau prietenesc...ma rog! In Izvor imi petrec zilele, pauzele, deci cred ca e colegul meu de facultate. Cismigiul e prietenul meu de promenada si e imposibil sa nu ma intalnesc cu un human friend cat ma plimb pe-acolo, sau sa nu ma opresc sa mangai vreun caine sau sa provoc vreun paun. Carol e parcul delicios! Serios! Vata de zahar e nelipsita macar o data la 2 saptamani, iar apropierea de Arene si de Fabrica il face si mai delicios! Herastrau=biciclete si Leturi Urbane.
Cat despre prietenii si amicii mei umani, pot sa zic numai un lucru...si ala e de bine!
My good days are for and BECAUSE OF you.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu