duminică, 15 mai 2011

How to live in black water

Ieri am vazut "Toate diminetile din lume" si m-am gandit cu rusine la maestrul meu. Era exact opusul lui Monsieur de Saint Colombe desi isi iubea fantomele, chitara si studiul la fel de mult.
Nu era nici la fel de dramatic, nici la fel de genial si cu siguranta nu au venit invatacei de la Curtea Regala, insa avea acea privire goala, pierduta-n ape pe care nu le cunosteam, chiar si cand canta dupa partituri.
Stiu prea bine ce e aia e expresie, o microexpresie, o manifestarea involuntara a unei emotii. In cateva luni am urmarit filme, discursuri, piese de teatru, interviuri, numai ca sa ma asigur ca am o mica idee despre ce se intampla in capul cuiva cand vorbim. Ochii aceia nu stiu ce inseamna si nici nu voi sti vreodata. Tot ce stiu e ca prin ei se reflecta apa. Mi-am dat seama dupa cateva seturi de corzi rupte, dupa o saptamana in care m-am pregatit pentru un concert mic inaintea caruia am clacat, dupa cativa ani in care nu am mai stiut nimic de omul care mi-a zis ca nu acordurile Metallica o sa ma faca sa iubesc muzica. Cele 5 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, cu mine,partiturile si instrumentul au fost cel putin sacre, cel putin fericite si cel putin chinuitoare. Cele 2 ore pe saptamana cu maestrul drag, fiecare din ele la ora 6.30 dimineata, neatinse de vreun strop de cafea sau de parfum erau cele mai tari din saptamana. Cine a invatat muzica dupa ureche, dupa acorduri sau tabulaturi, fara ore de chin si cele 2 minute de uimire ca a iesit ceva exact ca pe partitura, a pierdut mai multe decat isi imagineaza.
Nu stiu daca partiturile imi sunt prieteni sau dusmani, daca faptul ca nu stiu sa zdrangan folk e ceva rau sau daca plansul de nervi ajuta curgerea rondourilor frantuzesti si a marsurilor, insa stiu ca muzica clasica o sa ramana intotdeauna dureroasa, incapatanata si sublima. Prin ea am invatat sa traiesc si-n ape murdare.

luni, 9 mai 2011

Food for though

Un rabin, un saman si un preot intra intr-un bar si incep sa vorbeasca. Di ce?!

http://www.spring.org.uk/2009/11/the-chameleon-effect.php

Vreau ca putinii mei cititori sa se bucure de distrugerea unor idei.

miercuri, 27 aprilie 2011

Chestiile simple

Sunt cele pe care nu stiu sa le scriu/spun frumos.
Sunt telefoanele de la prietenii care te roaga sa te intorci la Bucuresti... primite dupa o zi de greturi in masina.
Sunt mesajele de adunare care vin la sfarsitul unei zile in care te chinui sa muti mobila, dar ajungi sa aduni un teanc de chestii nefolositoare pe care ai vrea sa le pastrezi in mijlocul camerei.
Sunt privirile cu substrat si toate modurile in care poti sa spui LOL fara cuvinte prietenelor tale atunci cand te enerveaza cineva.
Sunt jurnalele din generala si din liceu prafuite, pline de framatari si idile, de care razi cu pofta dupa ce ai terminat de aruncat cartile de BAC.(in anul 2 de facultate)
Sunt betiile in frig, la munte, dansul in casa din copac, melodiile de la Travka cantate cu cele mai bune prietene, sub privirile mirate ale celorlalti, inghetatele impaciutoare de dinaintea unui drum greu, concertele ce urmeaza si desigur...bauta de dupa Siriu.
Sunt momentele in care iti dai seama cine ti-a spus primul "Hristos a inviat!".

vineri, 18 martie 2011

Decadent

Imi place sa caut muzica...de toate felurile. Ideea de a cauta muzica nu a venit de dragul ascultatului chestiilor noi si nici din dorinta de a ma departaja de ceilalti.
Epic failul de la film nu a fost degeaba, ci m-a invatat sa caut melodii care ma intriga vizual.
Deci, lipsesc o luna-doua, dar va las cateva imagini..










miercuri, 16 martie 2011

my good days are for my friends

Rareori apuc sa marturisesc chestii despre prietenii mei si asta e perfect! Imi imaginez de multe ori cum ar fi sa arunc un "te iubesc" la intamplare dar o fac foarte rar si destul de ambiguu. Am facut asta chiar saptamana trecuta si mi-am dat seama care din colegele mele de apartament mi-e prietena si care nu, care isi da seama de sinceritatea cuvintelor spontane, aruncate parca la plesneala, si care imi zice ca mananc keke:)). In fine, in casa mea am o prietena, o amica si o cunostinta de care incerc sa ma bucur cat mai mult si de la care invat cum sa nu ma cert.
Camera mea nu mi-e prietena, avand in vedere ca tocmai m-am mutat; de fapt o casa iti e prietena daca e o extensie a ta, o prelungire a piticeilor pe care ii ai tu in cap, nu un cub alb, hiperfunctional, in care nu ai loc sa te desfasori.
In afara casei e alta treaba, acolo e spatiul meu prietenos sau prietenesc...ma rog! In Izvor imi petrec zilele, pauzele, deci cred ca e colegul meu de facultate. Cismigiul e prietenul meu de promenada si e imposibil sa nu ma intalnesc cu un human friend cat ma plimb pe-acolo, sau sa nu ma opresc sa mangai vreun caine sau sa provoc vreun paun. Carol e parcul delicios! Serios! Vata de zahar e nelipsita macar o data la 2 saptamani, iar apropierea de Arene si de Fabrica il face si mai delicios! Herastrau=biciclete si Leturi Urbane.
Cat despre prietenii si amicii mei umani, pot sa zic numai un lucru...si ala e de bine!
My good days are for and BECAUSE OF you.