duminică, 15 mai 2011

How to live in black water

Ieri am vazut "Toate diminetile din lume" si m-am gandit cu rusine la maestrul meu. Era exact opusul lui Monsieur de Saint Colombe desi isi iubea fantomele, chitara si studiul la fel de mult.
Nu era nici la fel de dramatic, nici la fel de genial si cu siguranta nu au venit invatacei de la Curtea Regala, insa avea acea privire goala, pierduta-n ape pe care nu le cunosteam, chiar si cand canta dupa partituri.
Stiu prea bine ce e aia e expresie, o microexpresie, o manifestarea involuntara a unei emotii. In cateva luni am urmarit filme, discursuri, piese de teatru, interviuri, numai ca sa ma asigur ca am o mica idee despre ce se intampla in capul cuiva cand vorbim. Ochii aceia nu stiu ce inseamna si nici nu voi sti vreodata. Tot ce stiu e ca prin ei se reflecta apa. Mi-am dat seama dupa cateva seturi de corzi rupte, dupa o saptamana in care m-am pregatit pentru un concert mic inaintea caruia am clacat, dupa cativa ani in care nu am mai stiut nimic de omul care mi-a zis ca nu acordurile Metallica o sa ma faca sa iubesc muzica. Cele 5 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, cu mine,partiturile si instrumentul au fost cel putin sacre, cel putin fericite si cel putin chinuitoare. Cele 2 ore pe saptamana cu maestrul drag, fiecare din ele la ora 6.30 dimineata, neatinse de vreun strop de cafea sau de parfum erau cele mai tari din saptamana. Cine a invatat muzica dupa ureche, dupa acorduri sau tabulaturi, fara ore de chin si cele 2 minute de uimire ca a iesit ceva exact ca pe partitura, a pierdut mai multe decat isi imagineaza.
Nu stiu daca partiturile imi sunt prieteni sau dusmani, daca faptul ca nu stiu sa zdrangan folk e ceva rau sau daca plansul de nervi ajuta curgerea rondourilor frantuzesti si a marsurilor, insa stiu ca muzica clasica o sa ramana intotdeauna dureroasa, incapatanata si sublima. Prin ea am invatat sa traiesc si-n ape murdare.

luni, 9 mai 2011

Food for though

Un rabin, un saman si un preot intra intr-un bar si incep sa vorbeasca. Di ce?!

http://www.spring.org.uk/2009/11/the-chameleon-effect.php

Vreau ca putinii mei cititori sa se bucure de distrugerea unor idei.